Mesajde Radu Guțescu » 08 Ian 2016, 18:25
Buna seara,
asa cum spunea si colegul Daniel Tudor, si din punctul meu de vedere principala cauza a procentului mare de roire este reprezentata de modul de productie a matcilor. Ar fi mai indicata transvazarea ca si metoda de crestere, permite recoltarea larvelor de la matcile care nu manifesta un instinct de roire crescut. In cazul in care nu va descurcati cu transvazarea, cred ca se poate folosi cutia Nicot. Spun cred pentru ca nu am folosit, daca exista colegi care au utilizat ne pot oferi un feed-back. Odata ce veti schimba metoda de crestere puteti trece la pasul urmator: selectia. Dupa ce obtineti matci crescute prin transvazare vor mai exista indivizi cu instinct peste medie de roire. Dar cum acest numar scade considerabil, puteti elimina acesti indivizi si veti observa cum acest procent scade an de an. Tot ce am spus mai sus se refera la varianta in care folositi propriul material biologic pentru reproductie. Atentie doar la cosangvinizare, riscul e mai mic daca aveti si alti vecini apicultori. Detalii puteti gasi in articolul de pe blog despre cresterea si selectia matcilor.
In rest, ca metode de lucru, personal sunt adeptul interventiilor cat mai rare in timpul iernii. Pregatirea se face din toamna, e greu de administrat o familie care a intrat cu putina hrana sau cu o populatie necorespunzatoare nu numai ca numar de indivizi, ci mai ales calitatea lor. Ma refer la calitatea de doica pe care trebuie sa o manifeste in primavara astfel incat sa asigure schimbul de generatie. O familie bine pregatita in toamna va porni bine fara stimulari in lunile ianuarie sau februarie. Evident ca trebuie sa existe resurse foarte bune de miere si pastura. Apoi, la inceputul primaverii, cand deja apare albina tanara, intervenim cu hraniri proteice si sirop 3:2 sau 1:1. De asemenea, in primavara devreme este important sa lucrati strans cu albina, adica sa nu lasati cuibul larg. Variatiile mari de temperatura intre zi si noapte pot creea probleme unui cuib larg. Plus ca matca va oua portiuni mai mici din fiecare rama, deci nu exista nici un avantaj in dezvoltare. Asta nu inseamna sa se tina cuibul blocat, asa cum spunea si colegul Daniel este necesar spatiu de ouat, numai ca acesta trebuie sa fie in concordanta cu populatia. Din pacate e greu de lucrat strans cu o familie predispusa la roire. Si iarasi ne intoarcem la prima problema care trebuie rezolvata. Cam acestea ar fi cele cateva principii pe care le respectam, nu este nimic complicat. Lucrurile simple sunt cele mai eficiente.
“Exista ceva la albine care intotdeauna l-a captivat pe om. Extraordinarul lor simt al ordinii si al preciziei, abilitatea lor de a se adapta la orice sau oriunde, versatilitatea incredibila, acestea si multe alte caracteristici reprezinta o inepuizabila sursa de interes si incantare atat pentru apicultorul profesionist cu cei 2000 de stupi ai sai, dar si pentru cel amator cu cei cativa stupi ai sai din coltul gradinii“. - Karl Kehrle (Fratele Adam)