Imbunatatirea Gradului de Eclozare (partea a doua)

Imbunatatirea Gradului de Eclozare (partea a doua)

postat in Crestere si Selectie | 0

Multi apicultori au obtinut matci excelente importand material genetic din diverse surse care a fost apoi imperecheat cu trantorii din coloniile proprii. Dupa cum am aratat in articolele precedente, daca genelele alele pentru determinarea sexului, aflate in locusul X sunt diferite pentru matca si trantorul cu care se imperecheaza, vor rezulta oua cu un grad ridicat de eclozare.

Hibridul genetic

Acesta este unul din principalele motive pentru care matcile produse astfel de catre multi apicultori produc puiet de calitate. Adesea insa aceasta diversitate genetica nu se regaseste doar la nivelul genelor pentru determinarea sexului; matcile cumparate pot manifesta si alte diferente de ordin genetic fata de albinele din stupina proprie. Astfel, prin incrucisarea acestora se produc hibrizii genetici. Reamintim ca un hibrid genetic este un exemplar provenit din parinti din aceeasi rasa, puritatea acesteia pastrandu-se (a nu se confunda cu termenul de metis).

O astfel de matca este de cele mai multe ori un exemplar exceptional, cu calitati superioare parintilor si capabila sa produca puiet de calitate excelenta. Prin asta ne referim indeosebi la un procent de eclozare a oualor foarte ridicat, lucru ce se va materializa in niste colonii foarte numeroase si puternice.

Rezultatele excelente astfel obtinute vor determina aproape orice apicultor sa aprecieze calitatea matcilor importate, fara a lua in calcul faptul ca trantorii proprii au contribuit in egala masura la bagajul genetic al puietului rezultat.

Prin simplul fapt ca trantorii sunt diferiti din punct de vedere genetic de materialul genetic importat au rezultat matci si albine lucratoare de o calitate foarte buna.

Cosangvinizarea

Scenariul prezentat mai sus se va schimba insa radical dupa cateva generatii. In momemntul in care se vor produce in mod repetat imperecheri cu aceeasi trantori sau cu trantori produsi de matcile hibride, calitatea matcilor si a puietului rezultat va fi din ce in ce mai lipsita de constanta, adesea variind de la indivizi foarte reusiti la indivizi foarte slabi calitativ.

Astfel, dupa aproximativ trei sau patru ani apicultorul va considera ca materialul importat nu a fost chiar atat de bun pe cat crezuse initial sau ca pur si simplu matca „s-a consumat” si e nevoie de un nou import.

In urma unui nou import se reia ciclul discutat in sectiunea despre hibrizii genetici de mai sus, obtinandu-se exemplare foarte reusite. Insa dupa trei sau patru ani, in urma cosangvinizarii, apicultorul se vede nevoit din nou sa cumpere noi exemplare pentru a mentine calitatea albinelor.

Superioritatea primei generatii se datoreaza vigurozitatii hibrizilor genetici si a faptului ca s-au incrucisat exemplare ce au gene alele pentru determinarea sexului diferite. Matcile fiice si lucratoarele rezultate sunt hibrizi genetici rezultati din incrucisarea loturilor importate cu cele proprii.

Un program de selectie menit sa mentina aceasta uniformitate, vigoare si productivitate a primei generatii este practic imposibil din cauza modului in care se produc combinatiile genetice in urma incrucisarilor cu material genetic diferit (importat).

Majoritatea caracteristicilor observabile si importante, precum productia de oua si vigurozitatea depind de interactiunea complexa dintre multe gene (parinti si alele). Problema cosangvinizarii ingreuneaza si mai mult un program de selectie deja foarte complicat prin cresterea incidentei homozigotilor si implicit a oualor care nu vor ecloza.

Vigurozitatea hibrizilor genetici este considerata a fi un caracter dominant. Genele dominante tind sa produca mai multe efecte pozitive decat genele alele recisive ale acestora. Astfel, intr-un hibrid genetic genele dominante se regasesc in mai multi loci decat cele recesive.

In concluzie, un program ideal ar fi unul care sa produca si sa mentina puritatea rasei, dar incrucisarile sa aiba loc intre linii diferite genetic pentru a obtine hibrizi genetici de o calitate superioara.

Intrucat e nevoie doar de 3-4 matci importate pentru a produce peste 10 000 de matci fiice hibride, iar mentinea unor linii cosangvine pentru a le incrucisa cu acestea implica niste costuri mici, un program de obtinere a acestor hibrizi genetici este foarte practic. In contrast, imperecherea de linie este foarte costisitoare si numarul mare de homozigoti din randul oualor fecundate inseamna un grad scazut de eclozare si puiet de o calitate slaba.

Uniformitatea hibrizilor genetici

In productia de hibrizi genetici avem de-a face cu indivizi care pot varia destul de mult. Pentru a obtine produsi care sa manifeste aceleasi caracteristici care ne intereseaza (adica sa fie homozigoti pentru anumite caracteristici), solutia cea mai la indemana este cosangvinizarea.

Dupa cum se stie, cosangvinizarea albinelor presupune incrucisarea dintre parintii si urmasi, frati si surori sau veri. Probabilitatea ca acestia sa manifeste aceleasi insusiri care ne intereseaza in mod direct este foarte mare si dorim sa se transmita si la puiet.

In urma cosangvinizarii in cadrul unei colonii vor exista diferente mai ales la nivel de familie; o familie va fi foarte uniforma in caracteristici dar diferita de o alta. Acest lucru este avantajos intrucat diferentele in ceea ce priveste viabilitatea oualor si vigurozitatea pot fi observate mai usor.

Indivizii cosangvinizati nu sunt la fel de productivi si vigurosi precum cei necosangvinizati intrucat se pastreaza si se transmit atat caracteristicile pozitive cat si cele negative.

Avand in vedere natura sociala a albinei si ceea ce presupune fecundarea naturala, singura modalitate de a controla cosangvinizarea este prin inseminare artificiala. Astfel, dupa ce s-au obtinut liniile puternic cosangvinizate necesare producerii de hibrizi genetici vom utiliza tot inseminarea artificiala pentru a mentine un grad ridicat de puritate si un control total asupra incrucisarilor.

Caracteristicile importante din punct de vedere economic, precum productia de puiet, rezistenta la boli nu sunt usor de observat la nivel de individ. In urma cosangvinizarii insa o selectie pentru aceste caracteristici este mult mai usor de facut.

Pentru a determina gradul in care se vor transmite trasaturile liniilor cosangvine se efectueaza incrucisari ale acestora cu o linie de test ce manifesta anumite calitati pe care stim ca le-a mostenit. Selectia liniilor se va face apoi in functie de rezultatul acestor incrucisari.

In productia hibrizilor genetici diversitatea genetica este extrem de importanta pentru a obtine exemplare foarte performante. Astfel, selectia albinelor trebuie sa se faca din loturi diferite si care manifesta caracteristici diferite. Culoarea matcilor folosite poate varia de la foarte inchis, aproape negru pana la foarte deshis (galben). Este recomandat sa se selecteze din fiecare culoare cateva exemplare. Diversitatea matcilor selectate trebuie sa se reflecte si in ceea ce priveste dimensiunea acestora: se vor selecta atat matci cu un profil alungit, dar si mai mici si “indesate”.

Cosangvinizarea liniilor: metode utilizate

Dupa ce au fost selectate liniile se va trece la cosangvinizarea acestora. Exista mai multe metode de cosangvinizare, insa ne intereseaza un sistem care sa realizeze asta intr-un timp cat mai scurt, cu cat mai putine costuri si un procent ridicat de cosangvinizare. Reamintim ca prin cosangvinizare urmarim cresterea numarului homozigotilor. Procentul de cosangvinizare se refera la procentul de loci heterozigoti din exemplarele initial selectate care vor deveni homozigoti in urma incrucisarilor.

Metodele de cosangvinizare cele mai rapide sunt reincrucisarea cu linia paterna si incrucisarea mama-fiu. Acestea nu sunt insa rentabile, existand foarte mari pierderi.

Schema cosangvinizare
Schema de cosangvinizare ce utilizeaza reincrucisarea cu linia materna pt primele 2 generatii, urmata de incrucisari intre frati si surori pt generatiile urmatoare

Urmatoarea metoda este si cea recomandata de noi si anume incrucisarea intre frati si surori, insa numai dupa doua generatii. Pentru primele doua generatii se recomanda metoda reincrucisarii cu linia materna intrucat cosangvinizarea se va produce cu 37.5% mai repede decat in cazul in care am incepe direct cu metoda incrucisarii intre frati si surori. Motivul este acela ca trantorii se maturizeaza mai lent din punct de vedere sexual decat matcile.

Astfel, utilizand metoda reincrucisarii cu trantorii materni pentru primele doua generatii, urmata apoi de incrucisari intre frati si surori vom obtine cosangvinizarea intr-un timp scurt, fiind si o metoda sustenibila din punct de vedere economic si practic. Liniile vor deveni de asemenea din ce in ce mai uniforme pe masura ce gradul de cosangvinizare va creste. Acest sistem elimina multe din neajunsurile celorlalte metode amintite mai sus. In toate generatiile se vor folosi mai multi trantori pentru a asigura reusita inseminarilor.

Daca matca B, fiica matcii A, este inseminata cu sperma prelevata de la trantorii proveniti din matca A, procentul de eclozare a oualor matcii B va fi de aproximativ 75%. Matca C, fiica matcii B, inseminata cu sperma prelevata de la aceiasi trantori, va avea un grad de eclozare a oualor fie de 75%, fie de 50%.

Daca procentul este de 50% inseamna ca prin cosangvinizare numarul genelor alele pentru determinarea sexului a fost redus la doar doua, iar matcile D, E si F vor avea tot un grad de eclozare de 50% daca vor fi inseminate conform schemei.

Daca procentul matcii C va fi insa de 75%, atunci matca D va avea aproximativ acelasi procent de eclozare de 75%, insa cel al matcilor E si F va scadea la 50% si va ramane la acel nivel pentru generatiile urmatoare.

Prin selectie se poate mentine gradul de eclozare la 75%, insa facand asta vom reduce gradul de cosangvinizare. Se recomanda mentinerea unui procent de eclozare de 50% in generatia C sau D pentru a mentine doar doua gene alele pentru determinarea sexului. Prin efectuarea unor incrucisari de test, crescatorul de matci poate afla ce gene sunt in fiecare linie; astfel, in momentul in care va imperechea liniile cosangvine in vederea obtinerii de hibrizi genetici o va face in asa fel incat genele sa fie diferite, iar produsii hibrizi vor avea un grad foarte ridicat de eclozare a oualor.

Putem produce intr-un sezon mai multe matci surori din generatia D si sa le imperechem cu fratii acestora (trantori produsi de matca C). Aceste matci vor fi iernate, iar in sezonul urmator vom face incrucisari de test continuand in acelasi timp sa cosangvinizam linia prin imperecheri de tip frate-sora. Incrucisarile acestea de test se vor face la generatia E (cosangvinizare de 50%). Incrucisarile de tip frate-sora se vor face in fiecare an pana in momentul selectionarii in vederea imperecherii hibride.

Dupa cum am spus mai sus, gradul de eclozare a oualor intr-o linie cosangvina cu doua gene de sex alele este de 50%. Din acest motiv coloniile formate nu vor avea o populatie suficienta pentru a face o evaluare corecta in ceea ce priveste caracteristicile importante din punct de vedere economic (productia de miere, instinct de roire, rezistenta la iernare etc.). Putem insa sa realizam o evaluare a unor calitati precum blandetea, lungimea limbii si a aripilor. Aceasta selectie se face in cadrul unei linii si nu ar trebui sa fie singurul factor decisiv in selectarea liniilor ce vor fi folosite pentru imperecherea hibrida.

In articolul urmator vom aborda in detaliu imperecherea hibrida, care este de altfel metoda de lucru preferata de noi in productia de matci.

Echipa ApiExpert.ro
Referinte: Beesource Beekeeping
Foto: Flickr

Posteaza un comentariu